Mulţumesc muzicienilor
şi celor ce slujesc pe scenă. Eram în Windhoek, Namibia,
biserica noastră de acolo avea conferinţă, predicam şi nu ar fi trebuit
să mă întorc până marţi, dar au început să anuleze zboruri. Nu mi-e frică de Coronavirus,
dar nu am vrut să rămân blocat în Africa. Am predicat doar în 3 dintre cele 4
servicii de biserică de la conferinţă, mi-am aranjat un zbor mai devreme
şi am reuşit să ajung acasă. Îţi mulţumesc, Isuse!
Sunt bucuros, Dumnezeu e bun! Deschideţi Biblia în Iacov, capitolul 4. Am fost foarte bucuros,
nu doar că nu am rămas blocat, ci am fost bucuros să fiu acasă
pentru că am vrut să vorbesc despre ce se întâmplă în lume şi să vă dau o perspectivă dumnezeiască,
o înţelegere din Cuvântul lui Dumnezeu. Ultimele patru săptămâni au fost nebuneşti. Adică, absolut nebuneşti! Acest lucru se datorează,
în primul rând, Coronavirusului sau Co-Vid19,
cum este cunoscut şi impactului pe care-l are asupra lumii. Aşadar, aceasta, desigur,
este o boală reală. Aseară m-am uitat şi 156.000 de oameni
din întreaga lume au fost infectaţi şi peste 5.800 de oameni au murit. Conform ştirilor de ieri seară,
în Statele Unite 2.936 de oameni sunt infectaţi,
iar 57 au decedat. Este o boală reală,
dar atacul absolut de poveşti negative, care induc frica, pe care le-aţi
văzut, anularea competiţiilor sportive, evenimentelor, zborurilor,
chiar şi a orelor de şcoală. Când am venit ieri am văzut că şcolile
sunt închise timp de două săptămâni aici, în zona Prescott Valley. Ce mi se pare mie interesant în legătură
cu Coronavirusul nu este dificultatea de a respira
a oamenilor care-l iau, ci comportamentul condus de frică
şi panică absolute a oamenilor. Rafturi de magazine care se golesc
complet de dezinfectanţi, şerveţele, apă. Oameni care se bat pe hârtie igienică. Am văzut că cineva a pus o sticlă
de dezinfectant Purell pe E-Bay la 138 de dolari. În curând traficanţii de droguri se vor lăsa
de droguri pentru ceva mult mai profitabil: dezinfectant de mâini şi hârtie igienică. Vei vedea tipi pe alei întunecate:
„Cumperi nişte dezinfectant de mâini?” Şi tranformarea emoţională a oamenilor. Călătoream şi vedeam cum se comportă
oamenii, cum vorbesc, cum gândesc. Mă uitam la unii oameni şi mă gândeam: „Dacă tu trăieşti aşa acum, dacă pandemia mai continuă două
sau trei săptămâni, ce o să faci? Nu-mi pot imagina să trăiesc aşa. Ce s-a întâmplat, în realitate,
în lumea noastră este că iluzia oamenilor că ei sunt
în controlul vieţii lor s-a spulberat. Ideea că: „Eu sunt şeful propriei mele sorţi,
îmi ţin propriul destin în mâini”, A fost complet spulberată de efectele
şi de ştirile negative despre Coronavirus. Noi nu trebuie să ne uităm
la canalele de ştiri, ci să ne uităm în Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să căutăm în Cuvântul lui Dumnezeu
mângâiere şi călăuzire. Ne vom uita în cartea Iacov. Iacov spune:
„Viaţa este ca un abur.” Apoi dă o abordare dumnezeiască
unei lumi în schimbare. Să citim Iacov 4, începând cu versetul 13: Spune aşa: Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: “Astăzi sau mâine ne vom duce
în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!”, şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur,
care se arată puţintel, şi apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: “Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face
cutare sau cutare lucru.” Pe când acum vă făliţi
cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea. Deci cine ştie să facă bine, şi nu face,
săvârşeşte un păcat! Iluzia controlului. Pentru început vreau să vorbim
despre tendinţa de control. Un cuvânt mare, pe care-l găsim în viaţă
este acest cuvânt: “control”. “A controla” înseamnă “puterea de a influenţa sau a determina
evenimente sau rezultate”. Există ceva în natura umană
care ne face să iubim momentele când simţim că suntem în control, să simţim că noi suntem
singurul factor determinant în ceea ce se întâmplă în viaţa noastră. Oamenii tânjesc după control
în multe feluri. Asta poate fi din multe motive. Unii oameni tânjesc după control pentru că
este o reacţie faţă de un trecut negativ. Poate a fost un moment în vieţile lor
în care s-au simţit fără putere, au simţit că viaţa lor e scăpată de sub
control din cauză a ce se întâmpla, aşadar, unii oameni, ca reacţie la asta, caută să aranjeze şi să gestioneze
orice situaţie, caută să gestioneze şi să controleze
fiecare persoană, ca să nu se mai simtă niciodată aşa: “Nu vreau să mai simt niciodată
că viaţa mea e scăpată de sub control!” Unii oameni tânjesc după control
din cauza superstiţiilor lor. Superstiţiile nu sunt doar cele
ale sălbaticilor din junglă. Superstiţia înseamnă o credinţă iraţională
în puteri supranaturale. Unii dintre voi, de aici, sunteţi convinşi că voi aţi făcut ca echipa voastră
preferată să piardă campionatul. Echipa voastră a pierdut campionatul din cauză că voi aţi uitat
să vă purtaţi tricoul norocos. Chestia asta nu are sens. “Cumva, când port tricoul acela,
ei câştigă!” “Şi acum, am uitat!” Nu are sens!
E iraţional! Unii dintre voi spuneţi anumite cuvinte, în fiecare zi faceţi anumite
acţiuni pentru că vă gândiţi: “Atâta timp cât spun acele cuvinte,
totul e ok în familie. Dacă nu fac asta, se întâmplă ceva rău!” Asta e iraţional! E o superstiţie. În majoritatea cazurilor, însă,
oamenii tânjesc după control pentru că e un semn de confirmare
al lor şi le hrăneşte mândria. De multe ori oamenii se uită
la lucrurile bune pe care le trăiesc în viaţa lor şi spun: “Lucrul acesta mi se datorează mie!” Daniel 4:30: Mi l-am zidit eu ca loc
de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele
şi spre slava măreţiei mele. Lucrul acesta produce în oameni
o iluzie a controlului. Iluzia controlului este credinţa greşită că noi putem influenţa toate
rezultatele vieţii. Unii oameni cred asta pentru că se uită
la dovezile din trecutul lor. În trecut, vedem că au luat decizii
care au funcţionat. Au avut succes în felurite moduri şi,
de multe ori, natura umană zice aşa: “Uite! Eu am făcut asta!” Ai întâlnit pe cineva care ţi-a zis: “Eu singur m-am ridicat, mi-am schimbat
viitorul, m-am aranjat pe viaţă!” Pentru că pot să arate spre ceva
ce a funcţionat pot spune: “Tot restul vieţii mele sunt în control!” “Pot să determin ce se întâmplă în viaţă,
la fel cum am mai făcut-o!” Pentru unii oameni este prezentul. Textul nostru zice în versetul 16: Orice laudă de felul acesta este rea. Unii oameni îşi trăiesc viaţa
într-o încredere de sine perfectă. “Uite cum îmi merge mie viaţa pentru că
muncesc din greu, sunt inteligent…!” Unii oameni… Poate eşti aici
şi ai fost binecuvântat financiar, faci mulţi bani la locul tău de muncă
sau afacerea ta şi poţi spune: “Pentru că am muncit atât de mult,
am învăţat atât de mult, de aceea…” Ai talent sau abilităţi care-i fac
pe oameni să te remarce. Textul nostru spune: Ceea ce fac oamenii, acea încredere,
acel sentiment că ei deţin controlul îi determină să înceapă să-şi facă
toate planurile de viitor bazându-se pe iluzia că ei deţin controlul. Versetul 13: Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: “Astăzi sau mâine ne vom duce
în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!”, De ce ai face asta? Nu e nicio referire la Dumnezeu. Pentru că ei simt că deţin controlul. “Eu aleg, eu decid, eu plănuiesc
şi ştiu cum va ieşi.” Când credem că noi deţinem controlul, din păcate,
ceva se schimbă în interiorul nostru. Lucrul acesta este adevărat
şi pentru necredincioşi. De multe ori,
cei care nu sunt creştini, fie nu-L pot vedea pe Dumnezeu
sau nevoia lor de Dumnezeu. Există o afirmaţie pe care o fac
cei care nu cred în Dumnezeu: “Creştinismul este o cârjă!” Asta spune cineva care crede în prezent
că deţine controlul vieţii lui. “Nu am nevoie de ajutor!” Dacă te gândeşti la asta,
dezinfectantul pentru mâini este o cârjă, vorbind despre oamenii care simt
că nu au nevoie de niciun ajutor din afară! Psalmul 53:1: Nebunul zice în inima lui:
“Nu este Dumnezeu!” Fie că spui că, literal,
“nu cred în existenţa lui Dumnezeu” sau nu crezi practic, în deciziile vieţii. Aşa trăiesc necredincioşii. Acest text este, de fapt,
scris credincioşilor în Isus Hristos. El le scrie celor din biserica locală pentru că e posibil ca credincioşii
să-l piardă din vedere pe Dumnezeu. Unii dintre noi,
când viaţa noastră era un haos era uşor să vedem
că avem nevoie de Dumnezeu. Unii dintre voi era să ajungeţi
la închisoare, eraţi dependenţi de droguri sau orice
altceva se întâmpla în viaţa voastră. Apoi lucrurile s-au schimbat. Viaţa merge în jos,
viaţa merge în sus, iar e sus. Deuteronom 8:14: Să nu ţi se umfle inima de mândrie
şi să nu uiţi pe Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului,
din casa robiei. Aceasta este înţelepciunea lui Dumnezeu. Când ei erau sclavi şi ţipau
fiindcă erau bătuţi rău ştiau că au nevoie de Dumnezeu,
dar El spune: “Vă spun: veţi ajunge la un punct în viaţă
când veţi avea succes.” Acela este pericolul,
deoarece când începi să ai succes, începi să te gândeşti:
“Totul este pentru că eu deţin controlul!” Versetul 13: Voi ziceţi: “Astăzi sau mâine ne vom
duce în cutare cetate, vom sta acolo un an,
vom face negustorie şi vom câştiga!”, Dumnezeu nu este împotriva
planurilor de viitor. Dumnezeu face planuri. Textul nostru zice că, uneori, credincioşii,
în deciziile practice ale vieţii, îl dau pe Dumnezeu la o parte. Fie nu iau în considerare ce vrea Dumnezeu. Textul nostrum vorbeşte despre
un Dumnezeu care plănuieşte. El are o voie. Sunt credincioşi cărora
nici nu le trece prin cap, în viaţa lor: “Ce ar vrea Dumnezeu să fac?” Nu contează. “Da, vreau să merg în cer, dar ce treabă
are Dumnezeu cu viaţa mea, practic?” Sau, cum spune aici,
Îl omiţi pe Dumnezeu în planurile tale, pe El, de care ai cea mai mare nevoie. Citeam despre un doctor care a primit
într-o noapte un telefon să vină la spital. Era în alt oraş. I s-a zis: “Cineva mai are puţin şi moare
şi are nevoie de doctor.” El era într-o zonă rurală, mică. S-a îmbrăcat şi a plecat cu maşina,
dar, când s-a oprit la un semafor, un bărbat a sărit în maşină,
a scos o armă şi i-a zis: “Am nevoie de maşina ta, ieşi afară!” A ieşit, hoţul a fugit cu maşina. Doctorului i-a luat ceva timp să găsească
un alt mod de a ajunge la spital. Când a ajuns, asistenta i-a zis: “Doctore, pacientul a murit deja,
pentru că ai întârziat.” Vrei totuşi să mergi să vorbeşti cu soţul? Nu a primit vestea prea bine. S-a dus, şi, spre surprinderea lui, soţul era omul care-i furase maşina
şi care i-a zis să iasă. Cel de care avea nevoie cel mai mult. Asta spune Iacov. Dacă crezi că deţii controlul, într-un fel sau altul, tendinţa este
să-L dai pe Dumnezeu la o parte. Să vorbim, în al doilea rând
despre iluzia controlului. Iată problema: Credinţa că tu eşti în controlul
a tot ce se întâmplă sau că totul depinde de tine este o iluzie. Noi credem lucruri care,
pur şi simplu, nu sunt adevărate. Iacov le scrie acestor oameni care nici măcar nu se gândesc
la Dumnezeu şi le spune: Să vă spun care este natura
adevărată a vieţii. “Ce este viaţa voastră? Este un abur.” Vezi aburul care iese dintr-un fierbător. Aceea este viaţa ta. Îţi vezi respiraţia
într-o dimineaţă friguroasă. Aceea este viaţa ta. Lucrul acesta ne arată
natura fragilă a vieţii. Când lucrurile merg bine,
credem că e ceva atât de solid, lucrurile din viaţa mea:
cariera mea, job-ul meu, casa mea sunt atât de reale,
vor ţine pentru totdeauna! El zice însă: “Nu ştiţi?
Viaţa este ca un “puf”! Orice lucru cu care te mândreşti
poate fi vătămat şi poate dispărea. Acest text ne arată cât de repede
se poate schimba viaţa, ca un abur. O singură vizită la medic îţi poate întoarce
toată viaţa cu susul în jos. Un accident, şi viaţa ta
poate fi complet diferită. Ceea ce vedem în lume,
ca reacţie la Coronavirus este că bursa e ca un trenuleţ din parcul
de distracţii, miliarde de dolari dispar, economiile sunt afectate,
planurile de pensie se schimbă. Vă amintiţi, acum câteva săptămâni
ce se zicea la ştiri despre bursă? “Cât de sus mai poate să urce?” “A fost aşa de foarte mult timp,
e cea mai mare creştere din istorie!” Apoi, într-o secundă,
a început să se schimbe. Un telefon. Nu ştiu dacă vreunul dintre voi
a primit un telefon în mijlocul nopţii. Acelea rareori sunt veşti bune. Te sun la 3 dimineaţa să-ţi spun că
am câştigat la loterie şi nici nu am jucat. Nu sunt veşti bune. Lucrul acesta ne arată, în textul
nostru, realitatea că deţii controlul, că tu determini toţi factorii din
viaţă, este o iluzie. De fapt, mare parte din viaţă
este dincolo de controlul nostru. Versetul 14: “Voi nu ştiţi ce se va întâmpla mâine.” Gândiţi-vă la Coronavirus şi nu vreau să intru în natura politică
a acestuia, dar gândiţi-vă: Cauţi să vezi unde a început,
de unde a venit şi afli: De cealaltă parte a lumii
un laborator a aruncat ceva sau de cealaltă parte a lumii
nişte oameni mănâncă carnea unui animal care mănâncă furnici şi s-a răspândit… Cineva care mănâncă o carne ciudată
o să ne schimbe toată lumea… În ce lume trăim! Câţiva oameni bolnavi s-au dus într-o
excursie şi întreaga lume s-a schimbat. Eu cred că adevăratul motiv
pentru care Coronavirusul cauzează o panică atât de mare… Înţeleg că ajută mass media
şi factorul politic, înţeleg toate acestea. Ştii care-i adevărata problemă? Coronavirusul îi face pe oameni
să se simtă că nu mai deţin controlul. Gândiţi-vă la asta! Unii dintre voi nu cunoaşteţi
pe nimeni din China! Cineva din China
să-ţi schimbe întreaga viaţă? Nu mai e hârtie igienică la magazine
din cauză că cineva a făcut ceva în China? Pentru oameni, lucrul acesta este terifiant. Ai fost vreodată la un semafor şi vezi
un buton pe care dacă-l apeşi se face verde? Te-ai întrebat vreodată:
“Chiar funcţionează butonul acela?” Te-ai urcat vreodată în lift şi e un buton
care închide uşile şi ai suspectat: “Eu nu prea cred că butonul ăsta face ceva…” Ai dreptate. Ştii ce? Lumea e plină de butoane care,
de fapt, nu fac nimic. Se numesc butoane “placebo”. Când îl apeşi nu face nimic,
e doar psihologic. Faptul că fac o acţiune
le dă oamenilor sentimentul că: “Eu controlez viaţa aceasta!” “Eu o controlez şi mă simt bine aşa.” Un cercetător a zis: “Când faci ceva te simţi mai bine
decât dacă nu ai face nimic.” Dacă trăieşti în Statele Unite
în timp ce-ţi vorbesc, chiar acum, butonul pe care scrie
“închide uşa” nu face nimic. Ştii de ce? Articolul despre americanii
cu dizabilităţi din 1990 scrie că trebuie să rămână deschise. Aşadar, sunt oameni care de ani de zile… În unele lifturi butonul acela este uzat
pentru că îl apasă gândindu-se: “Eu schimb totul!” Nu face nimic! Acesta este lucrul nebunesc la viaţă: Coronavirusul a făcut ca sentimentul
de control al oamenilor să fie întors cu susul în jos. Avem opţiuni când ni se aduce aminte
că viaţa este volatilă. Nu este solidă. Viaţa ta este un abur. Alegerea pe care o putem face
este aceea de a ne concentra. Poţi, fie să te întorci de la Dumnezeu
din cauza fricii, poţi să fii fricos: Cerul cade, toţi vom muri de coronavirus! Sau:
“La ce folos să încerc?” Călătoream şi eram fascinat. Eu nu sunt fricos din fire. Eram fascinat de privirile şi acţiunile
terifiate ale oamenilor, măştile, unii oameni purtau mănuşi de latex. În Johanesburg, Africa de Sud de la locul de aterizare trebuie
să iei un autobus până la aeroport, iar un bărbat s-a urcat
şi a crezut că va fi ultimul. Nu avea o mască normală,
ci una industrială, mănuşi. S-a urcat pentru că s-a gândit
că autobuzul va pleca. Voia cea mai puţină expunere la alţi oameni. S-a urcat şi eram la mică distanţă de el. Şi-a dat seama că autobuzul nu urma
să plece şi am văzut teroarea din ochii lui. A sărit din autobuz, pentru că nu voia
să stea lângă oameni bolnavi. M-am gândit: “Omule, încă trei săptămâni… Se spune că poate dura mai mult.
Încă trei săptămâni vei face aşa? Ştii ce? Dacă laşi frica să te cuprindă… Unii dintre voi sunteţi înfricoşaţi.
Pot să vă spun ceva? Nicio cantitate de dezinfectant de mâini
nu te va face să te simţi mai bine. Unii dintre voi aţi fi fericiţi
cu un costum de protecţie antichimică şi duşuri de dezinfectant
pentru mâini. Nu va fi îndeajuns. Nimic din ce veţi face nu va fi îndeajuns. Cealaltă reacţie a fricii este că oamenii încearcă să acţioneze pentru
a-şi recâştiga sentimentul de control. Cu o săptămână înainte să plec am mers
cu soţia mea la supermarket, într-o luni. Nu eram la current cu ce se întâmpla. Cozile era până în stradă. Nu m-am prins. Ziseseră că va ninge şi m-am gândit
că oamenii se sperie din cauza zăpezii. Hârtia igienică. Cumpărau apă… Înţelegi de câtă apă ai nevoie
pentru familia ta? Chiar crezi că se taie apa? De câtă apă ai nevoie
într-o săptămână pentru o familie? O să rezolvi problema cu nişte sticluţe? Câte 500 ml? Oamenii au nevoie de hârtie igienică. Ascultă. Goana iraţională după hârtie igienică… Hârtia igienică nu este pe terminate,
dar oamenii o cumpără pe toată. Un expert în riscuri a explicat aşa: “Stocarea de hârtie igienică
este o acţiune relativ ieftină, iar oamenilor le place să simtă că fac
ceva când se simt expuşi unui risc.” Agonisirea de lucruri îi face
pe oameni să se simtă în siguranţă. Acest lucru este, în special relevant
când ne confruntăm cu o boală nouă asupra căreia avem puţin control sau deloc. “Nu pot să controlez ce fac oamenii în China
şi ce transmit în întreaga lume, dar pot să mă asigur că am suficientă hârtie
igienică, să-mi ajungă până vine Isus!” Unii dintre voi trebuie
să vă rugaţi pentru diaree ca să puteţi consuma toată
hârtia pe care-o aveţi. Vedem reacţiile fricii. Vedeam oameni la aeroport. Era o mamă, avea o mască,
mănuşi, iar fiica ei nu avea nimic. Cum poate să aibă sens chestia asta? Dar mă face să simt că, în cazul în care
fac ceva, cumva, îmi recâştig controlul. Poţi trăi aşa. Îţi spun, e un stil greu de a trăi. Sau, te-ai putea întoarce spre Dumnezeu, iar textul nostru spune că asta înseamnă
pur şi simplu să înfrunţi realitatea. Să-ţi spun ceva despre Dumnezeu. Dumnezeu nu previne orice problemă. Dumnezeu nu intervine în fiecare lucru,
nu aşa funcţionează Dumnezeu. Ştii de ce? Pentru că, uneori,
evenimentele vieţii care-i fac pe oameni să simtă că au pierdut controlul,
nu sunt, în mod necesar, rele pentru că-i face pe oameni
să înfrunte realitatea. Realitatea este că nu deţii controlul. Precum vezi, viaţa ta este afectată
de lucruri pe care nu le poţi controla. Acesta este Nebucadneţar. Este cel mai puternic om, imperiul lui avea 120 de regiuni diferite care se întindeau până în India,
pe care el le controla. Are un vis pe care nu-l poate tălmăci, iar când Daniel vine
să-i dea tălmăcirea el zice… Ştii care-i adevărata interpretare
a visului? Tu nu deţii controlul! Curând vei mânca iarbă ca o vacă. Oamenii o să te plimbe! Deoarece acum ai aur şi putere
şi ai oameni sub tine! Crezi că deţii controlul! Nebucadneţar, Dumnezeu te va ajuta
să înţelegi că nu deţii controlul. Daniel 4:34 spune: După trecerea vremii sorocite,
eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit
iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am
lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică şi a
cărui Împărăţie dăinuie din neam în neam. Nu vreau să spun că Dumnezeu
trimite tragedii, că Dumnezeu vrea să ai tu Coronavirus, dar, cu siguranţă, El foloseşte
frământările vieţii să ajute oamenii să înfrunte ceea ce era
întotdeauna adevărat. Ţi-ai trăit viaţa apăsând butoane
care nu-ţi schimbă, de fapt, viaţa. Să ne uităm, în final, la Cel în control. Textul nostru ne dă un gând foarte
mângăietor în moment de nesiguranţă, acesta fiind: Dumnezeu deţine controlul vieţii. Nu politicienii, Dumnezeu! De trei ori în cartea Daniel
se face această afirmaţie: “Cel Preaînalt stăpâneşte
în împărăţia oamenilor!” Textul nostru spune aceste
cuvinte în versetul 15: “Dacă va voi Domnul!” Acest cuvânt “voi” înseamnă “plan”. Vreau să înţelegi asta despre Dumnezeu. Dumnezeu nu priveşte pur şi simplu lumea. Textul nostru zice că El face planuri
pentru lume şi pentru oameni. Îi mărturiseam şoferului care mă ducea ieri
la aeroport şi mi-a zis aşa: “Nu sunt sigur că există Dumnezeu.” Apoi a zis cuvintele acestea: “Dar, sper să existe pentru că sper
să existe cineva mai intelligent decât noi care să ne ajute cu tot acest haos.” Vestea bună este că există. Isaia 6:1 spune: În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând
pe un scaun de domnie foarte înalt. Era un necaz foarte mare. Acest bărbat,
care fusese de ajutor evreilor. Lucrul acesta ar fi trebuit să le întoarcă
lumea cu susul în jos, iar Isaia… Ascultă! Acesta este nivelul la care trăiesc,
aceasta este viaţa, realitatea, aşa cum spunem noi. Nu e bine. Regele Ozia a murit. Dacă ar fi 2020 am putea zice: Anul în care a apărut Coronavirusul L-am văzut pe Domnul
pe un scaun de domnie foarte înalt. Dumnezeu nu doar priveşte:
“Ce se va întâmpla?” Textul nostru zice:
“Dacă va voi Dumnezeu”, dacă plănuieşte… Nimic nu-L ia pe Dumnezeu prin surprindere. Dumnezeu nu e uimit acum de ce se întâmplă
în lume din cauza efectelor Coronavirusului. Dumnezeu stăpâneşte
în împărăţia oamenilor, zice Daniel. Când lucrurile merg bine
e uşor să vezi că Dumnezeu stăpâneşte. Când ai primit salariul
şi un bonus substanţial. Ţi se oferă o nouă promovare.
Dumnezeu deţine controlul! E mai greu,
nu-i aşa când lumea ta e în necazuri, când te întrebi ce se va întâmpla în viitor. Îţi spun, Dumnezeu e încă în control. Natura lui Dumnezeu, unul dintre numele Lui
pe care-l găseşti în Biblie este o “stâncă”. Nu este un luptător de wresling. El este numit o “stâncă”. De ce? Pentru că este de neclintit. Nu se schimbă. Textul nostru zice: Ce este viaţa voastră? Viaţa voastră este un abur. Ce se întâmplă când apare nişte abur? Se transformă, îl suflă vântul. Ştii de ce este în starea câteodată
un vânt incredibil? Dacă ai nişte pietre în jurul tău… Dacă mergi la ţară după o furtună,
copacii sunt smulşi din rădăcină, lucrurile din curte îţi sunt luate de vânt, dar pietrele sunt la fel
când mergi a doua zi. Biblia spune că Dumnezeul nostru
este o stâncă. 2 Samuel 22:2, 3: “Domnul este stânca mea,
cetăţuia mea, izbăvitorul meu, Dumnezeul stancii mele,
în El mă voi încrede. Iată opţiunea în mijlocul unei vieţi
care se schimbă în fiecare minut. Am ajuns în Namibia şi căutam, vedeam schimbările la zboruri
care se petreceau la minut. Poţi să cedezi fricii şi să fii terorizat. Vor fi nişte luni grele pentru tine,
următoarele, dacă eşti o persoană fricoasă sau poţi face ce zice David aici,
în 2 Samuel: “Domnul este stânca mea!” El nu se schimbă. Am înţeles, vânturile vieţii fac ca vieţile
noastre ca un abur să fie vulnerabile, dar el zice:
“Mă voi încrede!” Cuvântul “ a te încrede”
înseamnă să te sprijini. Şi te poţi sprijini pe ceva
ce e mai solid decât tine. Nu pot să mă sprijin pe flori. Hei, sunt false! David zice: Da, omule, aşa e viaţa uneori… “Ce se va întâmpla?” Te uiţi la ştiri în fiecare zi,
citeşti pe internet, dar el spune: Există ceva mai solid!
Aleg să mă sprijin… Nu ştiu ce se va întâmpla cu bursa mâine. Nu ştiu. Vom putea să ne mai întâlnim la biserică? Cine ştie? Dar eu mă voi sprijini pe Dumnezeu,
care e o stâncă. Textul nostru ne dă un răspuns echilibrat
la circumstanţele schimbătoare ale vieţii. Iubesc Biblia. Este atât de echilibrată. Unii oameni trăiesc
şi sunt foarte dezechilibraţi. “Nu mă spăl pe mâini,
binecuvântat fie Domnul, nu-mi pasă de microbi!” Nu cred ca asta e raţional. Alţi oameni zic: “Doar ne vom ruga, nu facem baie,
doar ne rugăm.” Nici asta nu are sens. Textul nostru este echilibrat. Practic şi spiritual. Iată partea practică în versetul 15: Ar trebui să ziceţi: “Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face
cutare sau cutare lucru.” Vorbeşte despre aspectul practic al vieţii
care implică planificarea. Te pregăteşti în avans pentru ce vine. Unii oameni nu trăiesc practic. Nu ştiu dacă a văzut cineva
video-ul cu Iranul… Virusul este scăpat de sub control. Aţi văzut video-ul cu musulmanul
care linge altarul? Sper că niciunul dintre voi nu va linge
nimic din biserica noastră, ok? Nu ne va plăcea chestia asta. Asta nu e bun simţ. Vine Corona! Ce vom face? Foarte practic. V-am spus câteva lucruri. Când te duci la baie, spală-te pe mâini! Cu săpun. Dezinfectant pentru mâini. Când pleci de aici, va dura doar o secundă. Dacă eşti bolnav,
nu te duce în locuri aglomerate. E practic. Nu înseamnă că trăieşti cu frică, nu vorbesc despre a-ţi lua pe tine
un costrum de protecţie antichimică. E practic, e de bun simţ. Textul nostru spune: Planificaţi, faceţi lucruri de bun simţ. Lucrul acesta este bun. Pe de cealaltă parte, echilibrul bunului simţ şi a ceea ce
poţi face tu este spiritualitatea. Pe de o parte practic,
pe de cealaltă parte spiritualitatea. Versetul 15 spune: “Dacă va voi Dumnezeu…” Asta înseamnă că ne trăim vieţile
cu o perspectivă dumnezeiască. Cum faci asta? Asta înseamnă că trebuie să-ţi menţii
relaţia cu Dumnezeul Atotputernic. Unul dintre cele mai bune
antidoturi pentru frică sunt oamenii care au o relaţie cu Dumnezeu. Îmi place. Soţia mea are o relaţie cu Dumnezeu. Ne-am mutat în Johanesburg,
Africa de Sud în 1997 şi acolo sunt oameni violenţi. Te uitai la ştiri şi era un grad
mare de violenţă. Oameni drăguţi care-ţi spuneau cum vei fi
violat, omorât şi înjunghiat de 197 de ori. Am adus-o dintr-un mediu
sigur din Australia în locul acesta din Africa de Sud,
dar ea are o relaţie cu Isus. Într-o zi citea din Biblie
şi Dumnezeu i-a vorbit: “Nu te teme Pavele,
căci am mult norod în această cetate şi nimeni nu-ţi va face niciun rău.” Când eram în Namibia,
era nebunia de pe lume, citeam, auzeam ce se întâmplă,
chiar şi aici în Prescott. Ea mi-a trimis un text
din planul ei de citire a Bibliei, pentru că ea are o relaţie cu Isus. Dacă va voi Domnul… Trebuie să-L implici pe Dumnezeu
în viaţa ta. Trebuie să te concentrezi intenţionat
pe Dumnezeu când simţi frică copleşitoare. Psalmul 56:3: Ori de câte ori mă tem,
eu mă încred în Tine. Da, te rog, spală-te pe mâini, dar, pe de cealaltă parte,
trebuie să te concentrezi pe Dumnezeu! Dacă toată viaţa ta e internetul,
nu e bine. Trebuie să te gândeşti la Dumnezeu,
să vorbeşti cu Dumnezeu, să-I ceri să-ţi arate
perspectiva Lui pentru viaţa ta. Unii dintre voi trebuie să lăsaţi
ca ceea ce se întâmplă să vă reprioritizeze concentrarea. Pentru unii dintre voi viaţa a fost bună,
a fost foarte solidă de mult timp, iar acum sunt frământări. Acesta nu este un lucru rău. Unii dintre voi trebuie să vă întrebaţi: “Îmi trăiesc eu viaţa gândidu-mă
la ce va voi Dumnezeu?” “Mă gândesc care este planul
lui Dumnezeu pentru viaţa mea?” “Ce ar vrea Dumnezeu să fac?” Apoi, desigur, pentru fiecare
credincios adevărat a lui Isus Hristos, putem folosi circumstanţe negative
ca oportunităţi de evanghelizare. Am trecut prin mai multe naţiuni
în drum spre Namibia. E uimitor cum vorbesc oamenii despre
lumea noastră care se schimbă, cum intră în panică. Iluzia lor despre control a fost sfărâmată şi vei vedea că oamenii vor deveni
deschişi la evanghelie. În acest anotimp nebunesc al vieţii,
dacă eşti credincios, poţi folosi asta ca să le spui oamenilor
despre adevărata speranţă. Nu ştiu ce se va întâmpla în viitor,
dar ştiu: Numărul 1:
Unde mă duc Şi numărul 2:
Până ajung acolo, Domnul va voi. El plănuieşte.
M-am gândit că e semnificativ: Preşedintele Trump a declarat
stare naţională de urgenţă, în principal ca să aibă acces la fonduri
pentru a combate Coronavirusul. Dar apreciez
că după ce a făcut asta, a spus: “Este o mare onoare pentru mine
să declar ziua de azi duminică, 15 martie o zi naţională de rugăciune. Suntem o ţară în a cărei
istorie L-am căutat pe Dumnezeu pentru protecţie şi tărie
în moment ca acestea. Indiferent unde eşti, te încurajez
să te rogi cu o credinţă activă. Împreună vom birui cu uşurinţă.” Cred că acesta este bun simţ. Să acţionăm aşa cum putem. Asta e practic. Dar hai să ne concentrăm
pe Dumnezeu şi vom trece peste asta! Promit că nu va dura o veşnicie. Vom trece peste asta. Vom supravieţui. Pe unii ne va ajuta foarte mult, pentru că s-ar putea ca după
ce trecem de această perioadă să avem o perspectivă sănătoasă
de partea cealaltă şi vom putea atinge alţi oameni
cu Evanghelia lui Isus Hristos. Amin!